Inca de la prima calatorie in Cuba mi-am promis ca ma voi intoarce! Mi-am dorit enorm sa revin aici, in tara oamenilor cu cel mai liber spirit si fel de a fi, dar care traiesc incorsetati de regimul comunist.
Si, cum o noua vizita la o distanta atat de indepartata nu trebuia sa vina singura, ce-a de-a doua destinatie trebuia neaparat sa fie tot o tara vorbitoare de limba spaniola: Mexicul.
Lunile dintre momentul in care am aflat ca voi pleca si momentul decolarii avionului din Otopeni s-au scurs intr-o clipa si iata-ma calatorind spre doua destinatii dragi, despre care citisem mult si cu care lucrasem si mai mult, dar despre care aveam impresia ca nu stiu nimic. Zborul cu escala in Paris a fost asa cum il stiam: lin, frumos, cu angajati profesionisti, iar lipsa rabdarii mele l-a facut sa para interminabil.
Am ajuns in Mexico City dupa mai bine de 11 ore de zbor, cand deja se lasese seara, dar diferenta de fus orar a facut sa para c-am pierdut mai putin de patru ore in inaltul cerului. Aerul rece si ploaia marunta care m-au intampinat la iesirea din aeroport m-au trimis cu gandul la aerul curat al muntelui romanesc. Doar ca aici era un oras mai aglomerat ca Bucurestiul si aflat la o altitudine mai mare ca oricare asezare a noastra: 2.250 de metri!
Am fost cazati in centrul istoric, o zona vesnic aglomerata si cu acces la tot ceea ce si-ar putea dori un turist: obiective de vizitat (Torre LatinoAmericana un turn al carui ultim etaj ofera o panorama superba asupra orasului; Palacio de Bellas Artes; cladiri cu arhitectura deosebita), dar si locuri pentru divertisment (restaurante si cafenele, dintre care recomand Cafe Tecuba si Los Azulejos). In cele doua zile petrecute in Mexico City, am descoperit un oras imens, ordonat, civilizat si cu cladiri impresionante. Mi-au placut si oamenii: la fel ca noi, cu telefoanele in mana la tot pasul, dar mai excentrici in vestimentatie si mai pasionali in gesturi. Vizitarea celor mai importante obiective turistice din centrul orasului m-a facut sa descopar o istorie bogata si frumoasa, iar piramidele de la Teotihuacan mi-au dezvaluit modul de viata si credintele stramosilor acelor pamanturi.
E greu de descris incarcatura emotionala care te cuprinde cand te gandesti la devotamentul acelor oameni fata de ceea ce credeau. Un alt obiectiv impresionant mi s-a parut Muzeul de Antropologie. Daca pana la vizitarea lui existau aspecte neclare in ceea ce priveste modul de viata al aztecilor, in muzeu veti gasi obiecte de arta mexicana si exponate etnografice care vor completa cunostintele abia acumulate.
Urmatoarea destinatie vizitata in Mexic a fost Merida, capitala statului Yucatan. La urcarea in avion, am lasat in urma o vreme mohorata, cu ploaie rece si temperatura scazuta. La coborarea in Merida, m-au invaluit, sub forma unei calduri inabusitoare, cele 35C de afara. Turul orasului mi-a creat primele impresii: localitate mica, linistita, bogata in vegetatie si foarte frumoasa. Insa ceea ce credeam eu s-a dovedit a fi eronat, ghidul spunandu-ne ca Merida este cel mai mare oras al peninsulei Yucatan, cu aproximativ un million de locuitori. Fiind obisnuita cu agitatia pe care o creeaza la noi un numar atat de mare de oameni, mi-a fost greu sa inteleg cum poate fi totusi atata liniste si ordine in jur.
Vizitele din ziua urmatoare la siturile Uxmal si Kabah m-au facut sa descopar o alta civilizatie care a trait pe teritoriul mexican: civilizatia mayasilor. Mi-a parut destul de apropiata de cea azteca si totusi cu o alta cultura si un alt mod de a construi: piramidele lor sunt rotunde, sarpele fiind un simbol nelipsit din aproape orice constructie.
Cele doua zile in Merida au fost ca o oaza de liniste dupa aglomeratia din Mexico City, insa ce urma avea sa fie si mai frumos: Cancun. Drumul pana la prima parte de plaja a acestei vacante s-a facut in cateva ore si a avut doua opriri importante: Chichen Itza, din punctul meu de vedere cea mai impunatoare piramida, si Cenota Ik Kil, una dintre cele mai frumoase piscine naturale subterane din lume.
In Cancun, apa turcoaz, nisipul alb si serviciile impecabile au facut din aceasta locatie punctul forte al vacantei. Un lucru e cert: Cancunul nu poate fi povestit. El trebuie vazut, simtit si trait, caci nu-ti ajung cuvintele sa descrii asa frumusete. Pastrand aceste sentimente vii, dupa patru zile de plaja, am plecat catre destinatia mea de suflet: Cuba. Ma gandeam ca nu mi se va mai parea la fel, ca prima data a fost doar o impresie de moment mult exagerata de gandurile mele emotionate. Dar nu a fost asa. Am pasit pe aeroport nerabdatoare sa-mi testez perceptiile si sa ma conving ca poate, in urma cu opt luni, m-am inselat.
Dar Havana era la fel, ba parca schimbata in bine. Am constatat acest lucru cand am vazut ca aeroportul se renovase si nu mai semana cu una dintre cladirile nostre romanesti de prin anii '80. Apoi, centrul istoric al orasului, Old Havana, parca zambea mai mult. Multe dintre cladiri fac parte acum din Patrimoniul UNESCO si au fost reabilitate in acelasi stil arhitectural, ceea ce ma face sa cred ca Havana nu-si va pierde farmecul odata cu modernizarea si avansarea tehnologiei.
Traseul a fost ca si prima data, acelasi: Havana - Valea Vianales - Cienfuegos - Trinidad - Santa Clara - Varadero. Privind in urma si analizand ambele vizite, constat ca fiecare loc are un farmec aparte: in Valea Vianales vezi formatiunile muntoase, "mogotes" (un fel de dealuri mai inalte, rotunde la varf), de care cubanezii sunt atat de mandri, in Cienfuegos poti observa influenta francezilor care au construit acest oras prin anii 1840, in Trinidad afli ca femeile din trecut nu aveau voie sa iasa din casa si puteau privi viata de strada doar prin grilajele de fier existente la fiecare fereastra, iar Santa Clara este locul in care a avut loc ultima lupta a Revolutiei Cubaneze din 1958. Dupa o asemenea calatorie, Varadero este locul perfect sa-ti refaci energiile stand la plaja si admirand apa turcoaz a oceanului.
In concluzie, dupa aceasta experienta, o noua destinatie, Mexicul, mi-a imbogatit cunostintele si sufletul, iar Cuba mi-a intarit convingerea ca as putea sa o vizitez in fiecare an si de fiecare data sa descopar ceva nou.